cred ca unul dintre lucrurile pe care le urasc la mine este ca sunt o Geamana tipica. Ma apuc cu entuziasm de idei care-mi par marete pe moment si le abandonez scarbita o saptamana mai tarziu. mai am ce-i drept idei de care nici nu ma ating, dar de care vorbesc cu acelasi entuziasm care a ajuns sa ma dezguste. de ce scriu asta? pentru ca sunt revoltata. revoltata pentru tot ceea ce am pierdut. ce am pierdut? ocazii. sute. mii. milioane.
cand eram mai mica, bunicul meu, eternul tataie- un cuvant a carui rostire imi umple ochii de lacrimi de fiecare data- a reusit sa faca o gafa care a ramas in istoria familiei ca un permanent prilej de buna simtire: cand mama mea a povestit ca are cativa gandaci de care nu poate scapa, indiferent de solutiile pe care le foloseste, tataie a intervenit spunand ca nu sunt cativa, ci sunt mii, milioane...au sfarsit amandoi prin a se simti jenati fata de persoana caruia i se povestea necazul cu gandacii.......asa si eu. simt ca nu am ratat doar cateva ocazii. ci sute. mii. milioane