S-a dus anul, primul an in care speram ca libertatea mea sa nu aiba margini. Dezamagita? Nu, cel putin nu cred...Boema? Poate cu doua sau trei idei in plus, ca piloni ai unei lacustre de ganduri...Fericita? Mai multe sarutari pe o frunte deja curatata de dragostea altora...ceea ce scriam pe la inceputuri:::::::
O trasatura esentiala a unui nou-venit in Bucuresti este entuziasmul de a vizita, de a descoperi, de a-i patrunde dedesupturile, de a-l invata, asa cum este el, acceptandu-l inainte de a-l critica. Nu il priveste agasant , transant, ca pe un urias blamat si violat de un zgomot continuu, aproape brutal. Nu…Doar il miroase, il simte, il vede, il gusta si incearca, atat cat ii permite pragmatismul innascut, sa fie boem. Joaca poate rolul unui bilet de ratb, lasandu-se capsat la fiecare cursa de un compostor camuflat in imaginea unui oras. Bucurestiul te perforeaza de fiecare data, te marcheaza. Se innoieste, intr-adevar, se tehnologizeaza, devine « electronic », iar biletele se transforma treptat in carduri, se magnetizeaza. La fel si neofitii : se intaresc, se fortifica, pana cand vor fi doar « validati », pana cand vor deveni ignoranti, imuni. Dar pana atunci vor fi bilete.
Pareri sunt diverse insa. Cateodata unele fraze te fac sa realizezi lucruri insolite, nediscutate, negandite, nu atat de rafinate desigur, dar izvorate intr-un mod onest din sufletul fiecaruia : ‘’Nu-mi place deloc Bucurestiul asta, ca e aglomeratie, stii ?.Dar imi place ca e plin de fete, s-a impuiat de fete’’. Poti gasi intr-o astfel de exprimare si ceva lubric, si ceva pervers. La fel ca si orasul. Sau de ce nu, ceea ce aud de ceva vreme in randul studentilor, o formulare la care zambesc necunoscatoare si putin derutata :’’Sunt din Bucuresti si-mi cer scuze’’.
Mi-am intrebat intr-o seara bunica, venita in vizita, de ce nu-i place Bucurestiul. Am intalnit astfel si o alta perspectiva, ce imbraca o latura mai umana :’’ Oamenii nu relationeaza, sunt inchisi, claustrofobi…egoisti. Te oboseste…prea mult zgomot… iti suscita atentia. Trebuie sa fii vigilent, incordat, nu poti sa acorzi incredere. Pe strada,
(spre deosebirea orasului de provincie), nu ai bucuria de a intalni oameni cunoscuti. Esti des umilit de cei care te stropesc la stop .Bucurestiul ma complexeaza, miros a provincie aici.’’ Cuvintele veneau din partea unei persoane care si-a petrecut anii de scoala aici…si m-au marcat. Poate ca , intr-adevar, ‘Bucurestii’ de azi nu te lasa sa fii doar boem.