s-a terminat, bineinteles, din nou, inca ceva. un ceva mai mare si mai drag, care chiar de nu a fost mereu cum am visat, m-a implinit cu suflete frumoase si zambete calde. chiar sunt frumoase, si, da, chiar sunt calde. asa ca vreau sa-mi cant prietenele, scumpele, dragele, pe care le voi tine mereu aproape de mine, chiar de peste un an, sau doi, sau trei, o fi sa ajungem peste tari si mari, si o fi sa ne mai auzim doar rar.
asa ca, iulik, te iubesc. cand ne-am intalnit peste masa aia lunga, in curtea cu gaini, cu cativa caini si o pisica (eu asa tin minte), nu nascoceam o prietenie. si ana, la fel. ce m-as fi facut eu fara munca noastra in echipa? si fara slims-uri? :P si fara amintirea vamii, a cafelelor si a berilor din jeg? discutiilor despre impliniri, viitor, idei, afaceri? si a obsesiilor, de tot soiul, impletite in diamenturi si nebunii? :P si gabi, cine imi mai spune mie cat de frumos e berlinul? cine imi mai aminteste cat de maret este sa vrei sa scrii, sa o faci si sa te poti citi in reviste celebre? o sa imi amintesc mereu de ziua noastra cu rochia verde, cu ceaiul pe trepte si de strada mantuleasa. si adina, capitolele noastre au cam flamanzit, trebuie sa corespondam mai des. cand trec saptamani sau luni fara sa vorbim, atunci cand te vad, vorbesc intr-una. pentru ca noi doua mereu o sa avem ce sa ne spunem. si cu tine in echipa, nimeni nu ne intrece la mima. sau la petreceri.
mi-e dor de prietene vechi, pe care nu le mai aud, dar care sunt inca langa mine. mi-e dor de alex, mi-e dor tare. si de cori. si de belu. si de fete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
eee, cine-ti mai spune cum e cu Berlinul. Oricand vrei :)
S-a terminat ceva mic. Noi continuam.
doi caini. sub un pom. cred ca iti statea putin mai bine parul dar parca tot aiurea. si te vazusem pe strada din masina, aveam emotii sa nu fii naspa. sunt foarte norcoasa ca ai fost tu atunci la masa aia si nu altcineva. si recunoscatoare pentru toate mesele la care am stat impreuna si vom mai sta. mi-ai inveselit amaraciunea cu care privesc acum anii astia :), dar care imi va trece. needless to say... si eu te iubesc.
iti doresc sa devii stapana cetatii inspiratiei. o vorba de-a lui noica ce m-a ghidat in viata: ''cree de toi le plus irremplacable des etres...''
ma bazez pe tine pentru inventarea unui alt joc..pentru ca mima e deja fumat..ne prea facem unii pe altii..sau eventual sa inasprim regulile!una dintre reguli ar fi bineinteles: toti participantii(adica gabi si andrei)sunt rugati sa inmaneze telefoanele mobile sandrei si adinei
Na, ca m-a apucat si pe mine nostalgia... :* Si mie mi-e dor de tine, bai! ;)
Trimiteți un comentariu