cand eram mai mica imi venea intotdeauna sa plang in prima zi de scoala dupa o vacanta. Nu stiu de ce...plecam din locul ala calduros, prietenos, pupacios, comod si jucaus ca sa ajung in clasa rece, cu colegi ce trebuiau redescoperiti, mancare pe bani si sculat cu noaptea-n cap.
Acum e mai rau. acum am aceeasi senzatie cu o zi inainte sa incep scoala. de fapt, nu scoala ma preocupa. se intelege. ci bucurestiul. plecatul. frigul. singuratatea. si mi se uda ochii cand ma gandesc ca mai am doar o zi in care pot vorbi cu mami, imi pot chinui cainele, pot bea ness cu lapte, pot dormi in patul cald si moale al bunicii, ma pot juca in cartier, sau pot face poze pentru paste cu tati. doar o zi. am lasat pentru ultima zi atatea si ma simt uitata intr-un minut alunecos al unei ore pierdute intr-o noapte oarecare. ma mai intorc? simtiti? e intrebarea mea. e teama mea. e un regret.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
te inteleg perfect. dar cred ca suntem niste oameni foarte norocosi ca avem o casa cu toate astea de care sa ne para asa rau. si o sa vezi ca o sa iti placa inapoi in bucuresti.
oh hun, si eu plang..si eu nu plec din tg jiu. dar plang dupa astea 2 sapt in care m-am trezit numai pe la 15:00 si 16:00...plang cand ma gandesc la ce ma asteapta: prezentari de proiecte, teste, colocvii, examene si faimoasa restanta la mate.plang si eu cu tine.
Trimiteți un comentariu