Am evitat sa mai scriu pentru ca in mintea mea locul asta insemna amintirea unei vacante. Dar poate fi mai mult.

Astazi s-a terminat un curs care mie mi-a fost extrem de drag. Ma duceam in fiecare miercuri sa invat ca scrisul este un cadou pe care ti-l faci atunci cand vrei sa te alinti, dar pe care il poti foarte usor oferi in dar cititorilor tai. Am invatat ca povestea ta e povestea multora, sparta si imprastiata in bucatele de viata care construiesc mereu un alt puzzle. Cand vezi ca piesele se unesc, ca imaginea prinde forma, poti sa si plangi. Unii au plans, nu? Astept si eu momentul. Am primit ceea ce cautam: sfaturi, incredere, sperante, multe texte care te cutremura si, daca viata se tese in directia pe care o doresc, multi prieteni. Imi va fi dor de ei...si acum, cand ascult piesele pe care Cristi ni le-a pus pe un cd, imi amintesc de fiecare...si zambesc inauntru cu cel mai larg si pur suras. Imi amintesc cum am venit entuziasmata dupa primele ore si cum am ascultat pofticios Ira Glass, cum am vazut Shattered Glass si cum am tresarit la cuvintele articolelor fantastice, care,pana atunci nu stiam ca s-au scris.
Si ahh, asa e Cristi, melodiile astea, ascultate la rand, sunt intr-un fel...cand a trecut? si cand mai vine? momentul in viata in care esti unde trebuie la momentul in care trebuie...
Pa Cristi, Miruna, Gabi, Alexandra, Cristi, Jo, Roxana, Ionut, Bogdan, Cami, Simina, Iulian, Cristina. Si pe curand!