da...cred in felul meu, cred in idee, sunt adepta solidaritatii pe care acest crez o impune...si mai mult decat atat, respect ortodoxismul pentru ca in felul asta ma respect pe mine...credinta pe care o porti se transmite prin gesturi, prin vorbe, prin atitudine si prin...caps lock :) , pentru ca niciodata nu voi putea scrie cu litere mici numele esentiale...sa spunem ca ma fascineaza mai mult interpretarea decat ceremonialul...inteleg ce vreau din Biblie si nu ma manifest in mod religios de fiecare data...sau poate ca in mine e ceva mai mult decat atat, ceva ce inca nu pot exprima.
am avut insa odata, demult, o credinta nealterata...puternica si oarba...credeam in Mos Craciun.credeam atat de mult incat eram convinsa ca scrisoarea pe care i-o trimit o sa ajunga la el si ca o sa-mi primesc darul...cum sa spun, credeam la fel cum credeam ca dupa zi vine noapte, ca ploua de sus in jos, ca iarna e frig, sau mai stiu eu ce alte certitudini aveam cand eram copila. de altfel, credeam asa pentru ca nu aveam decat de castigat...si nimic de pierdut. poate ca la fel e si cu Dumnezeu.poate credinciosi sunt doar cei care asteapta ceva in schimb, cei egoisti...sau poate ca nu.imi pare rau...desi mi-ar placea sa intalnesc pe cineva care Il iubeste neconditionat...si care nu e sfant...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu