Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeanua/ De cand ma simt tot mai bogat de tine

Era atat de bine la inceput...Doamne cat sunt de frumoase zorile!...in momentul asta ma tem de romantismul apusului...cu cat e mai dulce, cu atat mai dureros...
Imi doresc sa inghete cerul, sa ma izbeasca ploaia si sa ma taie ca un briceag...sa ma lase goala,rupta si plansa. Poate asa nu o sa imi mai amintesc de lacrimile de fericire de la inceput, poate ca imaginea primului soare nu o sa mai fie atat de orbitoare.
Plec in Vama...cartile imi vor mangaia ochii, muzica imi va ciupi simturile si valurile ma vor imbata cu spuma lor sarata...Nu stiu de ce, dar privesc plecarea ca un inceput de amiaza...de-aici si pana la seara drumul este ireversibil...Nu vreau sa pierd ce am, dar 4 ani e prea mult...si trebuie sa se termine...de acum imi marturisesc iubirea si credinta ca o voi gasi din nou...poate in acelasi loc..................sa imi fie marea cu noroc