Imi amintesc. Imi amintesc de poza picioarelor mele oligofrene. Si de oala cu bani. E o poza facuta intr-o dimineata de iunie, inainte sa plec la mare. Aveam banii pregatiti pentru cele sase-sapte zile pe care le ravneam deja de cateva luni, din ziua in care Adina mi-a trimis un mesaj in timpul unui curs si mi-a spus ca ii este dor de mare. In ultima vreme, de cate ori imi amintesc, imi vine sa plang. Ma transform intr-un emo cu mari sanse sa devina actor.
Emo. Prima oara cand am auzit termenul eram in drum spre Campina, incercam cred sa iesim din Ploiesti pe urmele unei masini de Prahova. Mergeam sa filmam intr-o parcare. Aveam de toate, gratie precautilor. Aveam catuse, camera si oameni. Si frigul de partea noastra.:).